Speciile de pesti -descrieri
Amurul alb
Denumire stiintifica: Ctenopharyngodon idella.
Familia: Ciprinide.
Denumire populara: amur, cteno, cosas.
Raspandire pe glob: Orignar din China, a fost aclimatizat in cateva tari din Europa.
Raspandire in Romania: In toate regiunile de ses.
Caracteristici principale:
Lungime: 50 - 60 cm (exceptional 130 - 140 cm)
Greutate: 4 - 7 kg (poate ajunge peste 30 kg).
Aspect: Este inrudit cu rosioara, clenul si crapul, din a caror trasaturi are din abundenta. Corpul este alungit ca cel al crapului de dunare, de care se deosebeste prin inotatoarea dorsala scurta, abdomenul lipsit de carna si gura semiventrala. Corpul amurului este gri-inchis, sau verzui, cu reflexe arginii pe laturi si cu abdomenul deschis.
Mod de viata: Este un peste sperios, foarte circumspect, se hraneste mai mult dupa lasarea serii, cand linistea este deplina.
Denumire populara: amur, cteno, cosas.
Raspandire pe glob: Orignar din China, a fost aclimatizat in cateva tari din Europa.
Raspandire in Romania: In toate regiunile de ses.
Caracteristici principale:
Lungime: 50 - 60 cm (exceptional 130 - 140 cm)
Greutate: 4 - 7 kg (poate ajunge peste 30 kg).
Aspect: Este inrudit cu rosioara, clenul si crapul, din a caror trasaturi are din abundenta. Corpul este alungit ca cel al crapului de dunare, de care se deosebeste prin inotatoarea dorsala scurta, abdomenul lipsit de carna si gura semiventrala. Corpul amurului este gri-inchis, sau verzui, cu reflexe arginii pe laturi si cu abdomenul deschis.
Mod de viata: Este un peste sperios, foarte circumspect, se hraneste mai mult dupa lasarea serii, cand linistea este deplina.
Se hraneste cu: plante acvatice, fan, rame, larve, insecte si chiar pesti.
Pescuitul sportiv: Se pescuieste la fel ca si crapul romanesc. Este un luptator, dand de furca pescarului la scoaterea din apa.
Valoare gastronomica: Are o carne gustoasa.
Dimensiunea minima legala: 35 cm.
Pescuitul sportiv: Se pescuieste la fel ca si crapul romanesc. Este un luptator, dand de furca pescarului la scoaterea din apa.
Valoare gastronomica: Are o carne gustoasa.
Dimensiunea minima legala: 35 cm.
Avat
Denumire stiintifica: Aspius aspius
Familia: Ciprinide
Denumire comuna: Avat, Aun, Butoi, Gonaci, Haut, Peste lup.
Raspandire: fiind peste de apa dulce, poate fi intalnit: in Dunare, poate urca pe rauri si sa ajunga pana in zonele de deal, in raurile de apa salcie ale Deltei si chiar si in lacurile litorale.
Descriere:
Corpul avatului este alungit, viguros, cu solzi mici bine fixati cu striuri, cu spinarea si muchia ventrala rotunjite, inotatoarea dorsala mai inalta decat lunga, taiata oblic si mult impinsa spre coada. Are capul conic, gura mare, larga, cu falca de jos arcuita in sus.
Colorit: muchia spinarii bate in verde - albastrui, iar laturile si pantecele sunt argintii lucioase. Aripioarele ventrale au marginile roscate.
Dimensiuni: in conditii normale, atinge in apele noastre lungimi medii de 30-50 cm si pana la 1 kg greutate.
Comportament:
Traieste singuratic, in special in straturile superioare ale apei. Se reproduce prin martie, in rauri, pe fund pietros sau nisipos unde femelele, cam in al cincilea an de viata, isi depun icrele - intre 80.000-100.000 icre. Se hraneste cu peste mic. Astfel, in ordinea preferintei: obletul, rosioara, platica, plevusca, iar in josul Dunarii, puietul de scrumbii. Nu refuza nici crustacei, moluste, viermi sau insecte. Perioada cea mai intensa de hranire este aprilie - octombrie.
Primavara poate fi gasit in apropierea suvoaielor repezi, care aduc maruntisul luat de curent, dar si in zonele unde apa limpede din balta se intalneste cu cea tulbure a raurilor. Cand curentul este prea puternic prefera sa stea mai aproape de maluri.
Vara, cand nivelul apelor incepe sa se echilibreze, avatul isi cauta locurile de vanatoare pe langa bancurile de nisip, la apa incalzita unde se aduna puietul, dar locurile preferate ramangurile de varsare in rauri sau in Dunare, ale garlelor si canalelor. Rar mai poate fi gasit in balti.
Toamna, pe masura ce apele se racesc, avatul coboara spre fund, continua sa "muste", insa mai rar.
Dimensiune minima legala: 30 cm
Familia: Ciprinide
Denumire comuna: Avat, Aun, Butoi, Gonaci, Haut, Peste lup.
Raspandire: fiind peste de apa dulce, poate fi intalnit: in Dunare, poate urca pe rauri si sa ajunga pana in zonele de deal, in raurile de apa salcie ale Deltei si chiar si in lacurile litorale.
Descriere:
Corpul avatului este alungit, viguros, cu solzi mici bine fixati cu striuri, cu spinarea si muchia ventrala rotunjite, inotatoarea dorsala mai inalta decat lunga, taiata oblic si mult impinsa spre coada. Are capul conic, gura mare, larga, cu falca de jos arcuita in sus.
Colorit: muchia spinarii bate in verde - albastrui, iar laturile si pantecele sunt argintii lucioase. Aripioarele ventrale au marginile roscate.
Dimensiuni: in conditii normale, atinge in apele noastre lungimi medii de 30-50 cm si pana la 1 kg greutate.
Comportament:
Traieste singuratic, in special in straturile superioare ale apei. Se reproduce prin martie, in rauri, pe fund pietros sau nisipos unde femelele, cam in al cincilea an de viata, isi depun icrele - intre 80.000-100.000 icre. Se hraneste cu peste mic. Astfel, in ordinea preferintei: obletul, rosioara, platica, plevusca, iar in josul Dunarii, puietul de scrumbii. Nu refuza nici crustacei, moluste, viermi sau insecte. Perioada cea mai intensa de hranire este aprilie - octombrie.
Primavara poate fi gasit in apropierea suvoaielor repezi, care aduc maruntisul luat de curent, dar si in zonele unde apa limpede din balta se intalneste cu cea tulbure a raurilor. Cand curentul este prea puternic prefera sa stea mai aproape de maluri.
Vara, cand nivelul apelor incepe sa se echilibreze, avatul isi cauta locurile de vanatoare pe langa bancurile de nisip, la apa incalzita unde se aduna puietul, dar locurile preferate ramangurile de varsare in rauri sau in Dunare, ale garlelor si canalelor. Rar mai poate fi gasit in balti.
Toamna, pe masura ce apele se racesc, avatul coboara spre fund, continua sa "muste", insa mai rar.
Dimensiune minima legala: 30 cm
Biban
Denumire stiintifica: Perca fluvialitis
Raspandire: foarte raspandit este intalnit in apele dulci si salmastre, in cele curgatoare pana in zona mrenei, dar mai ales in apele statatoare, unde nu trebuie sa infrunte curentul.
Descriere:
Are corpul indesat, arcuit, mai inalt spre cap si mult mai gatuit spre coada, capul aproape conic cu botul scurt si gura terminala captusita cu dinti si ochi mari. Aripioara dorsala, formata numai din radii tari tepoase. Are corpul acoperit cu solzi mici, zimtati, adanc infipti.
Colorat pe spate cenusiu - verzuie cu reflexe metalice; laturile verzui cu reflexe aramii, burta plumburie albicioasa si cateodata galbena - palid. Pe laturile corpului se disting bine 5 - 9 dungi verticale de culoare inchisa. Prima inotatoare dorsala , la terminare are 2 - 3 pete inchise. In apele noastre atinge lungimea medie de 15-30 cm si 100-350 g greutate.
Comportament:
Isi petrece prima parte a vietii in carduri, sute de bibanasi prezenti pretutindeni, ziua spre suprafata, noaptea spre fund, dar nu prea la adanc. Cand a atins o palma, rar cardul numara 20 de exemplare. matur, devine solitar. Nu face niciodata migratii, aciuindu-se langa tot ce este vertical sau in panta abrupta, in cotloanele din maluri, pe langa cocioace, printre radacini, in ochiurile din mijlocul stufariilor, sub pasarele sau debarcadere, la orice confluente, oriunde se gaseste pestele marunt.
Se hraneste cu crustacei, moluste, larve de insecte si, in special, pesti de talie marunta ( plevusca), icrele pestilor si chiar semeni de ai lui.
Se reproduce, cand a implinit 3 ani, pe la mijlocul lui martie ( daca apa are 10 - 12 grade ) si pana in aprilie. Icrele sunt depuse numai dimineata, la apa mica, cu vegetatie multa, fie sub forma de siraguri de margele marunte lungi de 1-2 m si late de 2-3 cm imbracate intr-un tesut gelatinos, fie sub forma unor ghemuri stranse bine, pe care le asaza aproape de maluri, pe pietre, pe bucati de lemn ratacite etc.
Spre iarna, cardurile numeroase de bibani se retrag catre fundul apei, se hranesc putin sau deloc si in primavara revin la aceleasi obiceiuri.
Dimensiune minima legala: 12 cm
Raspandire: foarte raspandit este intalnit in apele dulci si salmastre, in cele curgatoare pana in zona mrenei, dar mai ales in apele statatoare, unde nu trebuie sa infrunte curentul.
Descriere:
Are corpul indesat, arcuit, mai inalt spre cap si mult mai gatuit spre coada, capul aproape conic cu botul scurt si gura terminala captusita cu dinti si ochi mari. Aripioara dorsala, formata numai din radii tari tepoase. Are corpul acoperit cu solzi mici, zimtati, adanc infipti.
Colorat pe spate cenusiu - verzuie cu reflexe metalice; laturile verzui cu reflexe aramii, burta plumburie albicioasa si cateodata galbena - palid. Pe laturile corpului se disting bine 5 - 9 dungi verticale de culoare inchisa. Prima inotatoare dorsala , la terminare are 2 - 3 pete inchise. In apele noastre atinge lungimea medie de 15-30 cm si 100-350 g greutate.
Comportament:
Isi petrece prima parte a vietii in carduri, sute de bibanasi prezenti pretutindeni, ziua spre suprafata, noaptea spre fund, dar nu prea la adanc. Cand a atins o palma, rar cardul numara 20 de exemplare. matur, devine solitar. Nu face niciodata migratii, aciuindu-se langa tot ce este vertical sau in panta abrupta, in cotloanele din maluri, pe langa cocioace, printre radacini, in ochiurile din mijlocul stufariilor, sub pasarele sau debarcadere, la orice confluente, oriunde se gaseste pestele marunt.
Se hraneste cu crustacei, moluste, larve de insecte si, in special, pesti de talie marunta ( plevusca), icrele pestilor si chiar semeni de ai lui.
Se reproduce, cand a implinit 3 ani, pe la mijlocul lui martie ( daca apa are 10 - 12 grade ) si pana in aprilie. Icrele sunt depuse numai dimineata, la apa mica, cu vegetatie multa, fie sub forma de siraguri de margele marunte lungi de 1-2 m si late de 2-3 cm imbracate intr-un tesut gelatinos, fie sub forma unor ghemuri stranse bine, pe care le asaza aproape de maluri, pe pietre, pe bucati de lemn ratacite etc.
Spre iarna, cardurile numeroase de bibani se retrag catre fundul apei, se hranesc putin sau deloc si in primavara revin la aceleasi obiceiuri.
Dimensiune minima legala: 12 cm
Caras
Raspandire: Raspindit in Delta Dunarii si in majoritatea raurilor , inclusiv baltile acestora si de asemenea pe Dunare ;carasul este cel mai popular si cred ca si cel mai intalnit peste , in cosul pescarului ,de la noi. Reproducerea carasului are loc in perioada primaverii, aprilie-iunie.
Dimensiuni: Carasul este un peste de talie medie ajungind , in mod exceptional, pina la 3.5 kg.Produce hibrizi cu crapul si platica,acesta fiind motivul pentru care cateodata nu stim exact ce peste e ;parca ar fi caras si parca n-ar fi.
Hranire: Modul de hranire este similar cu cel al crapului, hranindu-se atat cu vegetale cat si cu larve, insecte. Nada preferata a carasului este pe baza de cereale macinate in amestec cu arome iar ca momeli mentionam viermusii de carne, ramele, miez de paine, mamaliga etc.
Locuri preferate: De regula carasul prefera zonele maloase sau nisipoase hranindu-se pe fundul apei.Asta in mod obisnuit . Cateodata mananca deasupra fundului la 20-40cm asa ca daca nu aveti rezultate pe fund e bine sa schimbati pasul. In mod obisnuit incepe sa traga mai devreme prin balti (se incalzeste apa mai repede) si abia mai tarziu trage si pe Dunare.
Pescuit: Monturile folosite sunt de o larga diversitate si fiecare o va folosi pe cea care o considera mai prinzatoare. S-ar parea ca e bine ca primavara si toamna sa folositi momeala de natura animala(rame rosii de balegar,viermusi etc) iar pe perioada verii cel mai bine e sa folositi momeala de natura vegetala(mamaliga ,boabe de porumb,etc).Oricum e bine ca atunci cand pescuiti caras sa nu va bazati pe o singura momeala ,pentru ca e un peste cu toane.
Dimensiuni: Carasul este un peste de talie medie ajungind , in mod exceptional, pina la 3.5 kg.Produce hibrizi cu crapul si platica,acesta fiind motivul pentru care cateodata nu stim exact ce peste e ;parca ar fi caras si parca n-ar fi.
Hranire: Modul de hranire este similar cu cel al crapului, hranindu-se atat cu vegetale cat si cu larve, insecte. Nada preferata a carasului este pe baza de cereale macinate in amestec cu arome iar ca momeli mentionam viermusii de carne, ramele, miez de paine, mamaliga etc.
Locuri preferate: De regula carasul prefera zonele maloase sau nisipoase hranindu-se pe fundul apei.Asta in mod obisnuit . Cateodata mananca deasupra fundului la 20-40cm asa ca daca nu aveti rezultate pe fund e bine sa schimbati pasul. In mod obisnuit incepe sa traga mai devreme prin balti (se incalzeste apa mai repede) si abia mai tarziu trage si pe Dunare.
Pescuit: Monturile folosite sunt de o larga diversitate si fiecare o va folosi pe cea care o considera mai prinzatoare. S-ar parea ca e bine ca primavara si toamna sa folositi momeala de natura animala(rame rosii de balegar,viermusi etc) iar pe perioada verii cel mai bine e sa folositi momeala de natura vegetala(mamaliga ,boabe de porumb,etc).Oricum e bine ca atunci cand pescuiti caras sa nu va bazati pe o singura momeala ,pentru ca e un peste cu toane.
Crap
Denumire stiintifica: Cyprinus Carpio Carpio
Familia: Ciprinide
Descriere: dimensiunile obisnuite ale crapului sunt intre 50-100 cm si (6-20 kg), ajungand pana la 140 cm si 45 kg (rar).
Durata de viata este lunga pana la 15-20 de ani.
Corpul este alungit, comprimat lateral.
Gura este subterminala, adaptata gasirii hranei pe fundul apei. Buzele groase sunt de asemenea adaptate la modul de hranire, putandu-se extinde ca un tub. Tot pe buze se gasesc patru mustati scurte, care il ajuta la pipait. Solzii sunt mari. Exista si varietati de crap cu solzi foarte mari si putini (crap oglinda) sau fara solzi (crap golas).
In functie de mediul in care traieste, coloratia crapului difera de la argintiu-auriu in ape limpezi, curate, pana la verzui negricios in lacurile invadate de vegetatie.
Origine: crapul este originar din Asia.
Raspandire: traieste in toate raurile si lacurile din Europa si Asia. In ultimul secol a fost aclimatizat si in America de Nord si de Sud si Australia, insa in aceste tari este considerat daunator datorita impactului negativ al acestuia asupra speciilor locale. Nu se intalneste in Africa, Siberia. La noi in tara traieste in toate lacurile si raurile de deal si de ses, in Dunare si Delta Dunarii. Apreciaza o apa transparenta, avand pe fund nisip sau mal, bogata in plante acvatice si obstacole naturale.
Inmultire: inmultirea crapului are loc la mijlocul primaverii, cand apa atinge 8-10 grade Celsius, dupa ce iese din hibernare. (aprilie - mai). Femela depune circa 100 000 icre pentru 1 Kg/corp. Alevinii eclozeaza dupa 3 - 4 zile. Primele doua zile se hranesc cu sacul vitelin, pentru ca dupa aceea sa treaca la o hranire activa, in aceleasi ape in care s-au nascut. La venirea toamnei, puii au deja 100 de grame.
Dimensiune minima legala 35cm.
Familia: Ciprinide
Descriere: dimensiunile obisnuite ale crapului sunt intre 50-100 cm si (6-20 kg), ajungand pana la 140 cm si 45 kg (rar).
Durata de viata este lunga pana la 15-20 de ani.
Corpul este alungit, comprimat lateral.
Gura este subterminala, adaptata gasirii hranei pe fundul apei. Buzele groase sunt de asemenea adaptate la modul de hranire, putandu-se extinde ca un tub. Tot pe buze se gasesc patru mustati scurte, care il ajuta la pipait. Solzii sunt mari. Exista si varietati de crap cu solzi foarte mari si putini (crap oglinda) sau fara solzi (crap golas).
In functie de mediul in care traieste, coloratia crapului difera de la argintiu-auriu in ape limpezi, curate, pana la verzui negricios in lacurile invadate de vegetatie.
Origine: crapul este originar din Asia.
Raspandire: traieste in toate raurile si lacurile din Europa si Asia. In ultimul secol a fost aclimatizat si in America de Nord si de Sud si Australia, insa in aceste tari este considerat daunator datorita impactului negativ al acestuia asupra speciilor locale. Nu se intalneste in Africa, Siberia. La noi in tara traieste in toate lacurile si raurile de deal si de ses, in Dunare si Delta Dunarii. Apreciaza o apa transparenta, avand pe fund nisip sau mal, bogata in plante acvatice si obstacole naturale.
Inmultire: inmultirea crapului are loc la mijlocul primaverii, cand apa atinge 8-10 grade Celsius, dupa ce iese din hibernare. (aprilie - mai). Femela depune circa 100 000 icre pentru 1 Kg/corp. Alevinii eclozeaza dupa 3 - 4 zile. Primele doua zile se hranesc cu sacul vitelin, pentru ca dupa aceea sa treaca la o hranire activa, in aceleasi ape in care s-au nascut. La venirea toamnei, puii au deja 100 de grame.
Dimensiune minima legala 35cm.
Fitofag
"Chinezul" are un regim bazat pe alge microscopice. Echivalentul sau in ocean ar fi balena, care desi este impresionanta ca marime se hraneste cu organisme de zeci de ori mai mici decat ea. Fiind mai usor adaptabil la conditiile de mediu din Romania decat confratele sau- sangerul- acest peste a proliferat atat in captivitate, in crescatorii, cat si in Dunare, unde a facut obiectul principal al pescuitului la japca.
Diferentele dintre fitofag si novac sunt foarte subtile si destul de greu de sesizat in practica, cu atat mai mult cu cat s-a incercat si chiar s-a reusit hibridizarea celor doua rase. Aceste diferente constau in raportul cap/corp, numarul de radii la inotatoarea dorsala, etc. Pentru a le lamuri, precizez urmatoarele: Fitofagul are capul relativ mai mic decat al sangerului si o coloratie mai deschisa. Sangerul, in schimb, are capul mare, si prezinta, in special dupa moarte, acea coloratie sangerie care ii da numele. O alta greseala comuna este sa se considere ca se poate face o diferentiere exacta dupa culoarea solzilor, dupa dungi sau pete. Am vazut atat sangeri, cat si fitofagi "impestritati" cu negru si gri; pe deasupra, o logica pescareasca ne aduce aminte ca pestele preia culoarea habitatului, putand exista, de exemplu stiuci galbene, verzi, cu pete, cu dungi, etc.
Nefiind foarte iubit de pescarii sportivi (cu exceptia asiaticilor) nu s-au dezvoltat foarte mult tehnici si nade de pescuit pentru acest peste. Lipsa totala de interes pentru pescuitul fitofagului poate fi si modul cel putin ciudat al acestui peste de hranire, aspira fitoplancton, il filtreaza si apoi elimina apa prin branhii. Cu toate acestea fitofagul se prinde frecvent la momeli animale (rame, viermusi) sau alte momeli ca mamaliga, pufuleti sau chiar boilies.
Chiar cu lipsa de interes sportiv al acestui peste ar trebui mentionat ca este un foarte bun luptataor, drill-ul cu un fito mare poate fi "lupta vietii" mai ales ca recordul in marime il depaseste mult pe cel al crapului atingand frecvent greutati de peste 50 kg.
In Asia se pescuieste foarte mult la acest peste la bomba (la ei este legala, morala si sportiva), in momitor pun tot felul de paste fierte (spanac sau salata verde amestecata cu fainuri diverse, malai, faina de grau, orez etc) iar pe carlig(e) momeala flotanta. Recordul in romania la acest peste este de cca 55 kg (mai jos in poza) iar in China de cca 80 kg.
Tipar
Denumire stiintifica: Misgurnus fossilis
Denumire populara: Chiscar rosu, varlan, tipar mare, cec.
Caracteristici principale:
Lungime: 18-20 cm rar ajunge la 24-26 cm
Greutate: 500g rar ajunge la 2 kg.
Denumire stiintifica:
Aspect: Corpul este alungit, acoperit cu solzi mici si un strat alunecos. Capul este gros, gura are forma de semiluna. Sub ochi are un ghimpe ascutit. Partea dorsala este cafenie, iar corpul este galben-ruginiu.
Mod de viata: Se intalneste in apele statatoare, cu mal si vegetatie. Se hraneste in timpul noptii cu viermi, melci, crustacee si moluste. In momentul cand este tinut in mana, scoate un sunet( chitait)- de aici, denumirea de tipar. Se pescuieste primavara si toamna cu mana din locurile maloase.
Valoarea gastronomica: Carnea este dulce, putin tare, dar gustoasa.
Dimensiunea minima legala: legea nu reglementeaza lungimea minima admisa la pescuit.
Denumire populara: Chiscar rosu, varlan, tipar mare, cec.
Caracteristici principale:
Lungime: 18-20 cm rar ajunge la 24-26 cm
Greutate: 500g rar ajunge la 2 kg.
Denumire stiintifica:
Aspect: Corpul este alungit, acoperit cu solzi mici si un strat alunecos. Capul este gros, gura are forma de semiluna. Sub ochi are un ghimpe ascutit. Partea dorsala este cafenie, iar corpul este galben-ruginiu.
Mod de viata: Se intalneste in apele statatoare, cu mal si vegetatie. Se hraneste in timpul noptii cu viermi, melci, crustacee si moluste. In momentul cand este tinut in mana, scoate un sunet( chitait)- de aici, denumirea de tipar. Se pescuieste primavara si toamna cu mana din locurile maloase.
Valoarea gastronomica: Carnea este dulce, putin tare, dar gustoasa.
Dimensiunea minima legala: legea nu reglementeaza lungimea minima admisa la pescuit.
Stiuca
Raspandire: Traieste indeosebi in apele statatoare, bogate in vegetatie, dar si in cele curgatoare pana in zona deluroasa.
Descriere: Are corpul relativ gros, cilindric si alungit, avand , de regula, lungimea obisnuita 30 - 40 cm (exceptional 1.5 m), iar greutatea de 0.500 g - 1 kg (exceptional 6 - 25 kg).
Botul de forma unui cioc de rata. Gura mare, larg despicata, cu multi dinti. Falca de jos mai lunga decat cea de sus . Inotatoarea dorsala situata mult spre coada.
Coloratia variaza dupa ape, de la cenusiu - verzui la galben - verzui pe spate; burta alba, laturile vargate, marmorat. Inotatoarele cu mai multe dungi transversale de culoare neagra - cenusie.
Comportament: In primele stadii de viata stiuca traieste in carduri si, ca si ceilalti pesti, se hraneste cu microorganismele din apa. Mai tarziu devine solitara si aproape exclusiv ihtiofaga.
Ziua, stiuca sta ascunsa in preajma vegetatiei, aproape nemiscata, in pozitie oblica ( de atac - cu capul mai sus; de repaus - cu capul mai jos ), repezindu-se numai asupra pestilor care ii trec prin preajma, insa noaptea vaneaza activ pentru a-si potoli lacomia ( desi urmareste mai ales maruntisul, poate inghiti si pesti mai mari, pana la 1/3 din greutatea proprie ). Se hraneste pesti marunti, broaste, serpi de apa, mamifere mici de apa si se arata a fi si canibal.
Desi lacoma, stiuca nu se hraneste tot timpul; cu toate ca digera repede si ramane cu stomacul gol, sta zile intregi inactiva, pentru ca apoi sa inghita mai mult decat ii este necesar.
Activitatea stiucilor se declanseaza aproape simultan, nu numai intr-un anumit loc sau intr-o apa, ci pe un teritoriu mult mai larg, asa cum se intampla si cu incetarea hranirii lor.
Ca mai toti rapitorii, se reproduce de timpuriu, imediat ce s-a pornit topirea ghetii, prin februarie si dureaza pana in aprilie. numarul icrelor depuse nu depaseste 300.000; culoarea lor este galbuie si de 2.5 - 3 mm diametru.
Dimensiune minima legala: 40 cm
Somn
Somnul are un corp lung, cu un cap turtit dorso-ventral; are o gura larga, care are pe laturi doua mustati lungi, sub gura fiind mustati scurte. Corpul se termina fara o inotatoare codala propriu-zisa. In medie somnul are o lungime de 2 m, putand insa atinge o lungime de 3 m si o greutate de 150 kg. Culoarea corpului este albastruie negricioasa sau verzuie maslinie pe spate, iar abdomenul este de o culoare mai deschisa.
Somnul este activ mai ales noaptea, vanand in apele tulburi cand temperatura apei este peste 4 - 7 grade C. Hrana lui consta mai ales din pe?ti si raci, dar poate ataca si pasari acvatice sau mamifere tinere. Animalele adulte duc in general o viata solitara.
Perioada depunerii icrelor la somn este in regiunile temperate intre lunile mai si iunie, cand apa are o temperatura intre 17 - 18 grade C. Icrele sunt depuse in locuri bogate cu plante acvatice. Cantitatea de icre depuse depinde de posibilitatile de hranire si de marimea femelei. La 2 - 3 zile apare puietul care are o marime de 4 - 5 mm. In primele 10 zile ei sunt sensibili la lumina. Dupa aceasta perioada incep sa se deplaseze activ consumand plancton, crustacee mici. In caz ca nu este suficienta hrana apare canibalismul. La varsta de 4 - 5 ani somnul este apt pentru reproductie.
Scrumbia
albastra
Denumire stiintifica: Scomber scombrus
Denumire populara: scombros, scumbri
Caracteristici principale:
Lungime: 18-20 cm rar ajunge la 40 cm
Greutate: 100-120 g rar ajunge la 500-700 g
Denumire stiintifica:
Aspect: Corpul fusiform avand solzi marunti. Partea dorsala este albastra, din loc in loc observandu-se irizatii verzi. Corpul este brazdat de diferite dungi, verticale de culoare inchisa. Are gura larga si dinti ascutiti. Ochii sunt mari si inotatoarele scurte.
Mod de viata: Se intalneste in marile Marmara, Egee si in Marea Neagra. Se hraneste cu hamsie, aterina si crustacee mici. Se pescuieste primavara, vara si toamna cu undita, setci si taliene.
Valoarea gastronomica: Are carnea grasa si foarte aromata.
Dimensiunea minima legala: 20cm.
Denumire populara: scombros, scumbri
Caracteristici principale:
Lungime: 18-20 cm rar ajunge la 40 cm
Greutate: 100-120 g rar ajunge la 500-700 g
Denumire stiintifica:
Aspect: Corpul fusiform avand solzi marunti. Partea dorsala este albastra, din loc in loc observandu-se irizatii verzi. Corpul este brazdat de diferite dungi, verticale de culoare inchisa. Are gura larga si dinti ascutiti. Ochii sunt mari si inotatoarele scurte.
Mod de viata: Se intalneste in marile Marmara, Egee si in Marea Neagra. Se hraneste cu hamsie, aterina si crustacee mici. Se pescuieste primavara, vara si toamna cu undita, setci si taliene.
Valoarea gastronomica: Are carnea grasa si foarte aromata.
Dimensiunea minima legala: 20cm.
Rosioara
Denumire stiintifica: scardinius erythrophthalmus
Denumire populara: babusca rosie, rosioara cu pana rosie, pana rosie, ocheana rosie, ochenita
Caracteristici principale:
Lungime: 18-24 cm rar ajunge la 35 cm
Greutate: 200-300g rar ajunge la 1-1,5 kg
Aspect: Corpul sau este alungit, comprimat lateral, de inaltime variabila. Solzi mijlocii,bine fixati. Bot scurt, caudala adanca cu lobi egali. Are partea dorsala de culoare albastrui inchis cu reflexii verzi sau cafenii uneori chiar negricioase. Laturile pestelui sunt argintii iar partea ventrala este alba. Inotatoarele, exceptand cele ale exemplarelor tinere, au baza fumurie si varfurile rosii.
Mod de viata: Se intalneste in apele de campie, in toate raurile Dunarii si in lunca acestora, in lacurile litorale, in baltile si ghiolurile Deltei Dunarii, in iazurile transilvanene, in lacurile de acumulare din zonele de deal si campie.
Se hraneste cu : particule de plante, alge, larve de insecte, viermi, racusori mici. Se pescuieste cu undita de primavara pana toamna, la suprafata apei cu o varga usoara de 3-4 cm lungime, cu carlig bine ascutit, sfoara de 20-22 si struna de 16-18.
Denumire populara: babusca rosie, rosioara cu pana rosie, pana rosie, ocheana rosie, ochenita
Caracteristici principale:
Lungime: 18-24 cm rar ajunge la 35 cm
Greutate: 200-300g rar ajunge la 1-1,5 kg
Aspect: Corpul sau este alungit, comprimat lateral, de inaltime variabila. Solzi mijlocii,bine fixati. Bot scurt, caudala adanca cu lobi egali. Are partea dorsala de culoare albastrui inchis cu reflexii verzi sau cafenii uneori chiar negricioase. Laturile pestelui sunt argintii iar partea ventrala este alba. Inotatoarele, exceptand cele ale exemplarelor tinere, au baza fumurie si varfurile rosii.
Mod de viata: Se intalneste in apele de campie, in toate raurile Dunarii si in lunca acestora, in lacurile litorale, in baltile si ghiolurile Deltei Dunarii, in iazurile transilvanene, in lacurile de acumulare din zonele de deal si campie.
Se hraneste cu : particule de plante, alge, larve de insecte, viermi, racusori mici. Se pescuieste cu undita de primavara pana toamna, la suprafata apei cu o varga usoara de 3-4 cm lungime, cu carlig bine ascutit, sfoara de 20-22 si struna de 16-18.
Valoare gastronomica: carne calitativ inferioara.
Dimensiunea minima legala: 15 cm.
Dimensiunea minima legala: 15 cm.
As mai putea continua insa nu vreau sa va plictisesc ,daca vreti mai multe descrieri despre pesti sa imi lasati comentarii pe aceasta pagina..:) Va multumesc
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu